It is currently Thu Jun 22, 2017 7:34 pm

Bine ai venit pe romaniaraw

In momentul de fata, vezi forumul ca "vizitator", ceea ce iti da un acces limitat. Prin crearea unui cont, capeti dreptul de a posta raspunsuri si a crea noi topicuri, de a raspunde la poll-uri, a upload-a fisiere si a comunica privat cu restul membrilor. Crearea unui cont e gratuita, simpla si rapida, deci inregistreaza-te acum!

Post new topic Reply to topic  [ 18 posts ]  Go to page 1, 2  Next
Author Message
 Post subject: Teoria enzimelor
PostPosted: Fri Nov 12, 2010 1:57 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 12, 2010 3:33 pm
Posts: 282
Interview with Dr. Edward Howell on Enzymes

This interview first appeared in the Healthview Newsletter.

In an exclusive interview, food enzyme researcher Dr. Edward Howell tells why he believes:

“Enzymes may be the key factor in preventing chronic disease and extending the human lifespan.”

Dr. Edward Howell was born in Chicago in 1898. He was on the professional staff of the Lindlahr Sanitarium, where he remained for six years. In 1930, he established a private facility for the treatment of chronic ailments by nutritional and physical methods.

Until he retired in 1970, Dr. Howell was busy in private practice three days each week. The balance of his time he devoted to various kinds of research.

Dr. Howell is the first researcher to recognize the importance of the enzymes in food to human nutrition. In this interview, Dr. Howell tells: What enzymes are, what they do in our bodies, why he believes a state of enzyme deficiency stress exists in most people, and finally, what he believes you can do about it.

“Neither vitamins, minerals or hormones can do any work – without enzymes.”

HEALTHVIEW: What are enzymes?

HOWELL: Enzymes are substances which make life possible. They are needed for every chemical reaction that occurs in our body. Without enzymes, no activity at all would take place. Neither vitamins, minerals, or hormones can do any work - without enzymes.

Think of it this way: Enzymes are the “labor force” that builds your body just like construction workers are the labor force that builds your house. You may have all the necessary building materials and lumber, but to build a house you need workers, which represent the vital life element.

Similarly, you may have all the nutrients - vitamins, proteins, minerals, etc., for your body, but you still need the enzymes - the life element - to keep the body alive and well.

HEALTHVIEW: Are enzymes then just like chemical catalysts which speed up various reactions?

HOWELL: No. Enzymes are much more than catalysts.

Catalysts are only inert substances. They possess none of the life energy we find in enzymes. For instance, enzymes give off a kind of radiation when they work. This is not true of catalysts.

In addition, although enzymes contain proteins - and some contain vitamins - the activity factor in enzymes has never been synthesized.

Moreover, there is no combination of proteins or any combination of amino acids or any other substance which will give enzyme activity. There are proteins present in enzymes. However, they serve only as carriers of the enzyme activity factors.

Therefore, we can say that enzymes consist of protein carriers charged with energy factors just as a battery consists of metallic plates charged with electrical energy.

HEALTHVIEW: Where do the enzymes in our bodies come from?

HOWELL: It seems that we inherit a certain enzyme potential at birth.

This limited supply of activity factors or life force must last us a lifetime. It’s just as if you inherited a certain amount of money. If the movement is all one way - all spending and no income - you will run out of money.

Likewise, the faster you use up your supply of enzyme activity, the quicker you will run out. Experiments at various universities have shown that, regardless of the species, the faster the metabolic rate, the shorter the lifespan.
Other things being equal, you live as long as your body has enzyme activity factors to make enzymes from. When it gets to the point that you can’t make certain enzymes, then your life ends.

“Whenever a food is boiled at 212 degrees, the enzymes in it are 100% destroyed.”

HEALTHVIEW: Do people do anything which causes them to waste their limited enzyme supply?

HOWELL: Yes. Just about every single person eats a diet of mainly cooked foods. Keep in mind that whenever a food is boiled at 212 degrees, the enzymes in it are 100% destroyed.

If enzymes were in the food we eat, they would do some or even a considerable part of the work of digestion by themselves. However, when you eat cooked, enzyme-free food, this forces the body itself to make the enzymes needed for digestion. This depletes the body’s limited enzyme capacity.

HEALTHVIEW: How serious is this strain on our enzyme “bank” caused by diets of mostly cooked food?

HOWELL: I believe it’s one of the paramount causes of premature aging and early death. I also believe it’s the underlying cause of almost all degenerative disease.

To begin with, if the body is overburdened to supply many enzymes to the saliva, gastric juice, pancreatic juice and intestinal juice, then it must curtail the production of enzymes for other purposes.

If this occurs, then how can the body also make enough enzymes to run the brain, heart, kidneys, lungs, muscles and other organs and tissues?

This “stealing” of enzymes from other parts of the body to service the digestive tract sets up a competition for enzymes among the various organ systems and tissues of the body.

The resulting metabolic dislocations may be the direct cause of cancer, coronary heart disease, diabetes, and many other chronic incurable diseases.

This state of enzyme deficiency stress exists in the majority of persons on the civilized, enzyme-free diet.

HEALTHVIEW: Did human disease begin when man started cooking his food?

HOWELL: This is what the evidence indicates.

For example, the Neanderthal Man of 50,000 years ago used fire extensively in his cooking. He lived in caves and ate mostly roasted meat from the continuous fires which warmed the caves. These statements are documented by scientific evidence in my published and unpublished works.

From fossil evidence, we know that the Neanderthal Man suffered from fully-developed crippling arthritis. It’s possible that the Neanderthal Man also had diabetes or cancer or kidney disease and so forth. However, we’ll never know since all soft tissues have disappeared without a trace.

Incidentally, another inhabitant of the caves was the cave bear. This creature protected the Neanderthal Man from the cave tiger, who also wanted the protection of the cave to avoid the frigid weather. The cave bear, according to paleontologists, was a partially domesticated animal and most likely lived on the same roasted meat that the cave man ate.

Like the cave man, the cave bear also suffered from chronic, deforming arthritis.

HEALTHVIEW: Isn’t it possible that cold weather, not cooked food, was responsible for the arthritis of the Neanderthal Man?

HOWELL: No, I don’t think weather had much to do with it.

For example, consider the primitive Eskimo. He lived in an environment just as frigid as that of the Neanderthal Man. And yet, the Eskimo never suffered from arthritis and other chronic diseases.

However, the Eskimo ate large amounts of raw food. The meat he ate was only slightly heated and was raw in the center. Therefore, the Eskimo received a large quantity of food enzymes with every meal.

In fact, the word Eskimo itself comes from an Indian expression which means, “He who eats it raw.”

Incidentally, there is no tradition of medicine men among the Eskimo people. But among groups like the North American Indian, who ate cooked food extensively, the medicine man had a prominent position in the tribe.

“Decreased enzyme levels are found in a number of chronic ailments.”

HEALTHVIEW: What evidence is there that human beings suffer from food enzyme deficiency?

HOWELL: There’s so much evidence that I can only briefly summarize a small fraction of it. Over the last 40 years, I have collected thousands of scientific documents to document my theories.

To begin with, human beings have the lowest levels of starch digesting enzymes in their blood of any creature. We also have the highest level of these enzymes in the urine, meaning that they are being used up faster.

There’s other evidence showing that these low enzyme levels are not due to a peculiarity of our species. Instead, they are due to the large amounts of cooked starch we eat.

Also, we know that decreased enzyme levels are found in a number of chronic ailments, such as allergies, skin disease, and even serious diseases like diabetes and cancer.

In addition, incriminating evidence indicates that cooked, enzyme-free diets contribute to a pathological over-enlargement of the pituitary gland, which regulates the other glands. Furthermore, there is research showing that almost 100% of the people over 50 dying from accidental causes were found to have defective pituitary glands.

Next, I believe that food enzyme deficiency is the cause of the exaggerated maturation of today’s children and teenagers. It is also an important cause of overweight in many children and adults.

Many animal experiments have shown that enzyme-deficient diets produce a much more rapid maturation than usual. Animals on cooked diets are also much heavier than their counterparts on raw diets.

Another piece of related evidence is that farmers use cooked potatoes to fatten pigs for market. They’ve found that pigs on cooked potatoes fatten faster and more economically than pigs on raw potatoes.

This evidence shows the great difference between cooked calories and raw calories. Indeed, from my work in a sanitarium many years ago, I’ve found that it was impossible to get people fat on raw foods, regardless of the calorie intake.

Incidentally, another effect associated with food enzyme deficiency is that the size of the brain decreases. In addition, the thyroid over enlarges, even in the presence of adequate iodine. This has been shown in a number of species. Of course, you can’t prove it on human beings. The evidence, however, is very suggestive.

HEALTHVIEW: What else is there?

HOWELL: Next, consider that the human pancreas is burdened with enzyme production far in excess of any creature living on a raw food diet. In fact, in proportion to body weight, the human pancreas is more than twice as heavy as that of a cow.

Human beings eat mainly cooked food, while cows eat raw grass.

Then, there is evidence that rats on a cooked diet have a pancreas about twice as heavy as rats on a raw diet.

Moreover, evidence shows that the human pancreas is one of the heaviest in the animal kingdom, when you adjust for total body weight.

This over enlargement of the human pancreas is just as dangerous - probably even more so - than an over enlargement of the heart, the thyroid and so on. The overproduction of enzymes in humans is a pathological adaptation to a diet of enzyme-free foods.

The pancreas is not the only part of the body that over secretes enzymes when the diet is cooked. In addition, there are the human salivary glands, which produce enzymes to a degree never found in wild animals on their natural foods.

In fact, some animals on a raw diet do not have any enzymes at all in their saliva. The cow and sheep produce torrents of saliva with no enzymes in it.

Dogs, for instance, also secrete no enzymes in their saliva when they’re eating a raw diet. However, if you start giving them cooked starchy food, their salivary glands will start producing starch-digesting enzymes within 10 days.

In addition, there’s more evidence that the enzymes in saliva represent a pathological and not a normal situation. To begin with, salivary enzymes cannot digest raw starch. This is something I demonstrated in the laboratory.

The enzymes in saliva will only attack a piece of starch once it’s cooked. Therefore, we see that the body will channel some of its limited enzyme producing capacity into saliva only if it has to.

Incidentally, there is some provocative animal research which I have done in my own laboratory some years ago. If you’d like, I can explain it now for your readers.

HEALTHVIEW: Yes, please do.

HOWELL: I fed one group of rats a cooked diet and one group a raw diet and let them live out their lifespan to see which group would live longer.

The first group got a combination of raw meat and various raw vegetables and grains. The second group got the same foods boiled and therefore enzyme-free. I kept these rats until they died, which took about three years.

As the experiment came to a close, the results surprised me. It turned out that there was no great difference between the life spans of the two groups. Later on, I discovered the reason.

It turned out that the rats on the cooked diet were still getting enzymes, but from an unexpected source. They had been eating their own feces, which contained the enzymes excreted from their own bodies.

All feces, including those of human beings, contain the enzymes that the body has used. My rats had been recycling their own enzymes to use them over again. And that’s why they lived as long as the rats on the raw diet.

Incidentally, the practice of eating feces is almost universal among today’s laboratory animals. Although these animals receive “scientific” diets containing all known vitamins and minerals, the animals instinctively know they need enzymes. Because of this, they eat their own feces.

In fact, the animals on these scientific diets develop most of the chronic human degenerative diseases if they are allowed to live out their life spans. This shows that vitamins and minerals alone are not sufficient for health.

“During fasting, the body’s enzymes are free to work on repairing and removing diseased tissues.”

HEALTHVIEW: How do you know that people would benefit from additional enzyme intake?

HOWELL: To me, the most impressive evidence that people need enzymes is what occurs as a result of therapeutic fasting. As you know, I spent some years in a sanitarium working with patients on various fasting programs.

When a person fasts, there is an immediate halt to the production of digestive enzymes. The enzymes in saliva, gastric juice and pancreatic juice dwindle and become scarce. During fasting, the body’s enzymes are free to work on repairing and removing diseased tissues.

Civilized people eat such large quantities of cooked foods that their enzyme systems are kept busy digesting food. As a result, the body lacks the enzymes needed to maintain the tissues in good health.

Most people who fast go through what is called a healing crisis. The patients may feel nausea, vomiting and dizziness. What’s happening is that the enzymes are working to change the unhealthy structure of the body. The enzymes attack pathological tissues and break down undigested and unprocessed substances; and these then get thrown off through the bowels, through vomiting, or via the skin.

HEALTHVIEW: When people get enzymes from food, aren’t they destroyed by stomach acid and therefore of little or no value?

HOWELL: This is not true. Although most nutritionists claim that enzymes in food are destroyed in the stomach, they overlook two important facts.

First of all, when you eat food, acid secretion is minimal for at least thirty minutes. As the food goes down the esophagus, it drops into the top portion of the stomach. This is called the cardiac section, since it’s closer to the heart.

The rest of the stomach remains flat and closed while the cardiac section opens up to accommodate the food. During the time the food sits in the upper section, little acid or enzymes are secreted by the body. The enzymes in the food itself go about digesting the food. The more of this self-digestion that occurs, the less work the body has to do later.

When this 30 to 45 minute period is over, the bottom section of the stomach opens up and the body starts secreting acid and enzymes. Even at this point, the food enzymes are not inactivated until the acid level becomes prohibitive. You see, food enzymes can tolerate chemical environments many times more acid than neutral.

HEALTHVIEW: Do animals also have a special section of the stomach where food digests itself?

HOWELL: Absolutely. In fact, some creatures have what I call a food enzyme stomach.

There are the cheek pouches of monkeys and rodents, the crop of many species of birds, and the first stomachs of whales, dolphins and porpoises.

When birds, for instance, swallow seeds or grains, these grains lie in the crop for 8 to 12 hours. As they sit, they absorb moisture, swell up and begin to germinate. During germination, enzymes are formed which do the work of digesting the seeds and grains.

Whales, dolphins and porpoises have a first stomach which secretes no enzymes. Whales, for example, swallow large quantities of food without chewing it. The food simply decomposes and digests itself. In the flesh of the fish and other marine life the whale eats is an enzyme, called cathepsin, which breaks down the fish once it has died. In fact, this enzyme is present in almost all creatures.

After the whale’s catch has liquefied itself, it passes through a small hole into the whale’s second stomach.

It mystifies scientists how the whale’s catch can get through that small hole into the second stomach. They have no idea that self-digestion was at work.

“Vegetables and fruits are not concentrated sources of enzymes.”

HEALTHVIEW: Most – if not all of us, eat lots of cooked foods every day. Can we make up for this enzyme loss by eating raw foods in addition?

HOWELL: No. Cooked foods cause such a large drain on our enzyme supply that you can’t make it up by eating raw foods.

In addition, vegetables and fruits are not concentrated sources of enzymes. When produce ripens, enzymes are present to do the ripening. However, once the ripening is finished, some of the enzymes leave and go back into the stem and seeds.

For example, when companies want to get enzymes from papaya, a tropical fruit, they use the juice of unripe papaya. The ripe papaya itself has no great concentration of enzymes.

HEALTHVIEW: Are there any foods particularly high in enzymes?

HOWELL: Bananas, avocadoes and mangoes are good sources. In general, foods having a higher calorie content are richer in enzymes.

HEALTHVIEW: Do you recommend all raw foods as sources of enzymes?

HOWELL: No. There are some foods, seeds and nuts, that contain what are called enzyme inhibitors.

These enzyme inhibitors are present for the protection of the seed. Nature doesn’t want the seed to germinate prematurely and lose its life. It wants to make sure that the seed is present in soil with sufficient moisture to grow and continue the species.

Therefore, when you eat raw seeds or raw nuts, you are swallowing enzyme inhibitors which will neutralize some of the enzymes your body produces. In fact, eating foods with enzyme inhibitors causes a swelling of the pancreas.

All nuts and seeds contain these inhibitors. Raw peanuts, for example, contain an especially large amount. Raw wheat germ is also one of the worst offenders. In addition, all peas, beans and lentils contain some.

Potatoes, which are seeds, have enzyme inhibitors. In eggs, which are also seeds, the inhibitor is contained mainly in the egg white.

As a general rule, enzyme inhibitors are confined to the seed portions of food. For instance, the eyes of potatoes. The inhibitors are not present in the fleshy portions of fruits or in the leaves and stems of vegetables.

There are two ways to destroy enzyme inhibitors. The first is cooking, however, this also destroys the enzymes. The second way, which is preferable, is sprouting. This destroys the enzyme inhibitors and also increases the enzyme content from a factor of 3 to 6.

Some foods, like soybeans, must be especially well heated to destroy the inhibitors. For example, many of the soy flours and powders on the market were not heated enough to destroy the inhibitors.

There is one other way to neutralize enzyme inhibitors, but we’ll get to it in just a minute.

HEALTHVIEW: You said that it’s not possible to overcome the enzyme drain of cooked foods

just by eating other raw foods. What then can people do?

HOWELL: The only solution is to take capsules of concentrated plant enzymes.

The capsules should be opened and sprinkled on the food or chewed with the meal. This way, the enzymes can go to work immediately. Incidentally, taking extra enzymes is the third way to neutralize the enzyme inhibitors in unsprouted seeds and nuts.

Concentrated plant enzymes or fungus enzymes are better for predigestion of food than tablets of pancreatic enzymes. This is because plant enzymes can work in the acidity of the stomach, whereas pancreatic enzymes only work best in the alkalinity of the small intestine.

If the enzyme tablet has an enteric coating, then it’s not suitable, since it will only release after it has passed the stomach. By this time, it’s too late for food predigestion. The body itself has already used its own enzymes to digest the food.

“We see that enzymeless diets cause a 30% reduction in animal lifespan.”

HEALTHVIEW: Would people benefit from taking enzymes, even if they have no problem with digestion or if they eat mainly raw foods?

HOWELL: They probably would benefit. Our bodies use up enzymes in so many ways that it pays to maintain your enzyme bank, regardless of what you eat.

For example, enzymes are used up faster during certain illnesses, during extremely hot or cold weather, and during strenuous exercise.

Also, keep in mind that any enzymes that are taken are not wasted since they add to the enzyme pool of your body.

Furthermore, as we pass our prime, the amount of enzymes in our bodies and excreted in our sweat and urine continues to decline until we die. In fact, low enzyme levels are associated with old age and chronic disease.

So far, there’s not much hard evidence on whether taking additional enzymes will extend the lifespan. However, we do know that laboratory rats that eat some raw foods will live about three years. Rats that eat enzymeless chow diets will live only two years. Thus, we see that enzymeless diets cause a 30% reduction in lifespan.

If this held true for human beings, it may mean that people could extend their life spans by 20 or more years -- just by maintaining proper enzyme levels.

Mai multe despre Dr Howell

Dr Howell was a pioneer in his field. He was the first researcher to recognize and to outline the importance of enzymes in food to the nutrition of human beings. He wrote The Status of Food Enzymes In Digestion and Metabolism in 1946. It took him more then 20 years to complete Enzyme Nutrition, which is a condensed version. The original work has about 700 pages and is approximately 160,000 words long and contains 695 references to the world’s scientific literature as well as 47 tables. It contains the reference and source materials for Dr Howell’s enzyme theories, which he called the Food Enzyme Concept. The book reviews the scientific literature through 1973.

 Post subject: Re: Teoria enzimelor
PostPosted: Sun Dec 05, 2010 4:41 am 
User avatar

Joined: Tue Sep 01, 2009 7:07 pm
Posts: 1683
EXCELENT ARTICOL, ar merita tradus.

am facut topicul sticky.


 Post subject: Re: Teoria enzimelor
PostPosted: Sun Dec 05, 2010 9:48 am 
User avatar

Joined: Thu Jul 15, 2010 9:38 pm
Posts: 188
Cercetatorii au observat de-a lungul anilor o corespondenta intre nivelul enzimelor „joase” si cancer. De fapt terapia cu enzime a fost folosita si a dat rezultate bune in Europa, si catorva doctori din SUA. Teoretic inseamna a digera celulele canceroase.

La inceputul anilor 1900, un doctor din Tara Galilor, John Beard a descoperit ca enzimele din pancreas distrug celulele canceroase. El a descoperit ca celulele canceroase provin dintr-un gen de celule ce devin incontrolabile. De asemeni a observat ca celulele pancreatice incep sa lucreze si sa secrete enzime in cea de-a 56-a zi din perioada de sarcina. Fetusul nu digera nimic pana ce nu e nascut. Beard s-a intrebat de ce a inceput pancreasul din fetus sa lucreze atat de devreme? A realizat ca ziua in care pancreasul a inceput sa produca enzime, a fost ziua in care placenta a incetat sa mai creasca. Enzimele au oprit aceasta crestere rapida.

Teoria lui a fost aceea ca multe celule din placenta raman in corpurile noastre. Cand aceste celule pozitionate gresit, se pierd pot incepe sa se dezvolte si se transforma in celule canceroase daca in corp nu exista destule enzime pancreatice. (comunitatea medicala l-a considerat nebun, insa acum 100 de ani tehologia a demonstrat ca aceste celule exista).

In 1911 el a testat teoria cu enzimele pancreatice pentru a opri cancerul la soareci, si a functionat. Din pacate el a avut o moarte suspecta. Zeci de ani mai tarziu, Dr. Kelly a citit despre munca sa si a reusit sa se vindece de cancer cu ajutorul enzimelor pancreatice si a inceput sa trateze si sa vindece multi pacienti bolnavi de cancer prin aceste enzime. Dr. Gonzales a investigat cazul Dr. Kelly, si dandu-si seama ca tratamentul functioneaza a inceput si el sa aplice acest leac cu enzime.

Sistemul nostru digestiv a fost creat pentru a digera mancare cruda. Aceasta mancare, in starea ei naturala, contine enzime ce ajuta la dizolvarea ei in momentul in care ajunge in stomac, unde sta in jur de 30-45 de minute. Enzimele din mancare pre-digera mancarea. De aceea in momentul in care mancarea incepe sa fie digerata, pancreasul secreta mai multe enzime.

In momentul in care mancam preparate radiate, sau gatite, enzimele au fost anihilate, mancarea nu mai este pre-digerata si cand ajunge in stomac, pancreasul trebuie sa produca mult mai multe enzime pentru a o dizolva, si de cele mai multe ori mancarea nu este decat partial digerata. Astfel pancreasul cedeaza de la prea multa activitate, in final ajunge sa nu mai fie capabil sa produca numarul optim de enzime. De aici rezulta nivelul scazut de enzime de toate tipurile si corpul nostru nu mai e in stare sa omoare in mod natural celulele canceroase cu ajutorul enzimelor. Mai mult, mancarea care nu este in intregime dizolvata, de cele mai multe ori intra direct in sange. Mai ales daca ai orice fel de scurgeri. Macarea partial digerata este tratata ca o toxina, si sistemul imunitar incearca sa scape de ea. Aceasta deja mai adauga o cerinta la sistemul imunitar, deja suprasolicitat.


"Voi trece prin lumea asta o singura data. Orice bine pe care-l pot face sau orice act de bunatate pe care pot sa-l arat fata de vreo creatura umana, trebuie sa-l fac acuma"

 Post subject: Re: Teoria enzimelor
PostPosted: Sun Dec 05, 2010 12:31 pm 
User avatar

Joined: Mon Apr 19, 2010 1:58 pm
Posts: 404
Location: Charlottenlund, DK
It turned out that the rats on the cooked diet were still getting enzymes, but from an unexpected source. They had been eating their own feces, which contained the enzymes excreted from their own bodies.

All feces, including those of human beings, contain the enzymes that the body has used. My rats had been recycling their own enzymes to use them over again. And that’s why they lived as long as the rats on the raw diet.

Incidentally, the practice of eating feces is almost universal among today’s laboratory animals. Although these animals receive “scientific” diets containing all known vitamins and minerals, the animals instinctively know they need enzymes. Because of this, they eat their own feces.

Nu glumesc, tin minte exact, bunica-miu fie-i tarana usoara mi-a povestit acum 20 de ani o intamplare amuzanta din punctul lui de vedere (si-al meu, pe atunci). Zicea: "lucram la o fabrica si-aveam un caine de-o pazea... ii dadeam salam prajit, si el tot c***t manca". Mi-a povestit asta cand mi-am vazut cainele cum manca pardon c***tul de la porc (porcul il mancam noi :D).


 Post subject: Re: Teoria enzimelor
PostPosted: Mon Dec 06, 2010 3:24 pm 

Joined: Sun Nov 21, 2010 8:16 pm
Posts: 170 buna aduna baliga de cal sa le dea la porci cand erau bolnavi, in zona aceea nu prea sunt cai si cand gasea un rahat dinasta parca gasea aur iar noi ne radeam de ea...

 Post subject: Re: Teoria enzimelor
PostPosted: Fri Dec 10, 2010 6:00 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 12, 2010 3:33 pm
Posts: 282
Traducerea în română

Interviul cu Doctorul Edward Howell despre enzime

Acest interviu a apărut pentru prima dată în Healthview Newsletter

Într-un interviu exclusiv, cercetătorul enzimelor din alimentație Doctorul Edward Howell spune de ce el crede că:

"Enzimele ar putea să fie factorul cheie în prevenirea bolii cronice şi în extinderea duratei de viață a omului."

Doctorul Edward Howell s-a născut în Chicago în 1898. A făcut parte din staff-ul profesional al Lindlahr Sanitarium, unde a rămas timp de șase ani. În 1930, a fondat un centru privat pentru tratarea bolilor cronice prin metode fizice şi nutritive.

Până la retragerea sa în 1970, Doctorul Howell a fost ocupat cu practica privată trei zile pe săptămână. Parte din timpul său şi l-a dedicat diverselor tipuri de cercetare.

Doctorul Howell este primul cercetător care a recunoscut importanţa enzimelor în alimentație pentru nutriția omului. În acest interviu, Doctorul Howell spune: Ce sunt enzimele, ce fac ele în corpurile noastre, de ce el crede că o stare de carenţă a enzimelor accentuată exista în majoritatea oamenilor, ce crede el că poți face în această privință.

"Nici vitaminele, nici mineralele sau hormonii nu pot face nimic - fără enzime"

HEALTHVIEW: Ce sunt enzimele ?

HOWELL: Enzimele sunt substanțe care fac viața posibilă. Ele sunt necesare pentru fiecare reacție chimică care are loc în corpul nostru. Fără enzime, nici o activitate nu ar avea loc. Nici vitaminele, nici mineralele sau hormonii nu pot face nimic - fără enzime.

Gândeşte-te în această privință astfel: Enzimele sunt "forța de muncă" care construiește corpul tău așa cum muncitorii din construcție sunt forța de muncă care îţi construiește casa. Poți avea toate materialele de construcție şi lemnul necesare, dar pentru a construi o casă ai nevoie de muncitori, care reprezintă elementul vital al vieții casei tale.

În mod similar, poți avea toate nutrimentele - vitamine, proteine, minerale etc. pentru corpul tău, dar încă ai nevoie de enzime - elementul vieții - pentru a menține corpul viu şi în stare bună.

HEALTHVIEW: Sunt enzimele atunci exact precum catalizatorii chimici care măresc viteza diferitelor reacții?

HOWELL: Nu. Enzimele sunt mult mai mult decât catalizatori.

Catalizatorii sunt doar substanțe inerte. Ei nu posedă nici una din energiile de viață pe care le găsim în enzime. De exemplu, enzimele emană un fel de radiație când lucrează. Acest lucru nu este specific catalizatorilor.

În plus, deși enzimele conțin proteine - şi câteva conțin vitamine - factorul de activitate enzimatică nu a fost niciodată sintetizat.

Mai mult, nu există combinație de proteine sau orice combinație de aminoacizi sau orice altă substanță care va da activitate enzimatică. Există proteine prezente în enzime. Totuși, ele servesc doar ca purtători ai factorilor de activitate enzimatică.

Așadar, putem spune că enzimele se compun din proteine purtătoare încărcate cu factori de energie așa cum o baterie este compusă din plăcuţe metalice încărcate cu energie electrică.

HEALTHVIEW: De unde au ajuns enzimele în corpurile noastre?

HOWELL: Se pare ca moștenim un anumit potențial de enzime la naștere.

Această provizie limitată de factori de activitate sau forță de viață trebuie sa ne ajungă pe toata durata vieții. Este exact asemeni cazului în care ai moștenit o anumită cantitate de bani. Daca mișcarea este cu totul într-un singur sens - totul cheltuială şi fără venit - vei rămâne fără bani.

La fel, cu cât consumi mai repede provizia ta de activitate enzimatică, cu atât mai repede vei rămâne fără aceasta. Experimentele la diferite universități au arătat că, indiferent de specii, cu cât este mai rapidă rata metabolică cu atât este mai scurtă durata de viață.
Dacă nu există interferenţe, trăieşti atâta timp cât corpul tău are factori de activitate enzimatică din care sa facă enzime. Când ajunge în punctul în care nu mai poți face anumite enzime, atunci viața ta se termină.

"Ori de cate ori un aliment este fiert la 100 de grade Celsius, enzimele în acesta sunt distruse total."

HEALTHVIEW: Fac oamenii ceva ce provoacă pierderea proviziei lor limitate de enzime?

HOWELL: Da. Aproape fiecare persoană consumă o dietă ce include în principal alimente gătite. Țineți minte că ori de câte ori un aliment este fiert la 100 de grade Celsius, enzimele în acesta sunt distruse total.
Dacă enzimele ar exista în alimentația pe care o consumăm, acestea ar face ceva sau chiar o considerabilă parte din activitatea de digestie singure. Atunci când consumăm alimente gătite fără enzime corpul este forțat sa producă enzimele necesare pentru digestie. Acest lucru epuizează capacitatea limitată de enzime a corpului.

HEALTHVIEW: Cât de serioasă este presiunea cauzată asupra "băncii" noastre de enzime de către dietele constând cel mai mult în alimente gătite?

HOWELL: Cred că este una din cauzele cele mai importante ale îmbătrânirii premature şi ale morții timpurii. De asemenea cred că este cauza implicită a aproape oricărei boli degenerative.

Dacă corpul este suprasolicitat în a furniza multe enzime către salivă, sucul gastric, sucul pancreatic şi sucul intestinal, atunci trebuie sa reducă producția de enzime pentru alte scopuri.

Daca acest lucru se întâmplă, atunci cum poate corpul sa producă de asemenea destule enzime care sa ajungă la creier, inimă, rinichi, plămâni, mușchi şi alte organe şi țesuturi?

Acest "furt" de enzime din alte părți ale corpului pentru a întreține sistemul digestiv declanșează o competiție pentru enzime între diferitele sisteme de organe şi țesuturi ale corpului.

Dislocările metabolice rezultate pot fi cauza directa a cancerului, a bolii coronariene de inimă, a diabetului şi a multor alte boli cronice incurabile.

Această stare de carenţă accentuată de enzime există în marea majoritate a persoanelor având o dieta modernă fără enzime.

HEALTHVIEW: A apărut boala atunci când omul a început sa își gătească alimentele?

HOWELL: Acest lucru îl indică dovezile.

De exemplu, omul de Neanderthal cu 50.000 de ani în urmă a folosit focul mult în procesul său de gătire. A trăit în peșteri şi a mâncat în principal carne friptă de către focul continuu care încălzea peșterile. Aceste afirmații sunt documentate prin dovezi științifice în lucrările mele publicate şi nepublicate.

Din dovezi de fosilă, cunoaștem că omul de Neanderthal a suferit de artroza paralizantă complet instalată. E posibil ca omul de Neanderthal să fi avut de asemenea diabet sau cancer sau boală de rinichi şi așa mai departe. Cu toate acestea, nu vom ști niciodată deoarece toate țesuturile subțiri au dispărut fără urmă.

De fapt, un alt locuitor al peșterilor era ursul preistoric de peșteră. Această creatură îl proteja pe omul de Neanderthal de tigrul preistoric de peșteră care de asemenea vroia protecția peșterii pentru a evita vremea rece. Ursul preistoric de peșteră, conform paleontologilor, era un animal parțial domesticit şi cel mai probabil trăia din aceiași carne friptă pe care omul preistoric o manca.

Asemeni omului preistoric, ursul preistoric de peșteră a suferit de asemenea de artroză deformantă cronică.

HEALTHVIEW: Nu e posibil ca vremea rece şi nu mâncarea gătită să fi fost responsabilă de artroza omului de Neanderthal?

HOWELL: Nu, nu cred că vremea a avut mult de a face cu aceasta.

De exemplu, gândiți-vă la eschimosul primitiv. El a trăit într-un mediu la fel de rece ca cel al omului de Neanderthal. Şi totuși, eschimosul nu a suferit niciodată de artroză sau alte boli cronice.

Totuși, eschimosul consuma mari cantități de hrană crudă. Carnea pe care o mânca era doar puțin încălzită şi era crudă în centru. Așadar, eschimosul primea o cantitate mare de enzime din hrană la fiecare masă.

De fapt, cuvântul eschimos vine de la o expresie indiană care înseamnă, "El, care mănâncă crud".

Apropo, nu exista tradiție a doctorilor printre eschimoși. Dar printre grupurile indienilor nord-americani, care mâncau hrana gătită în mod considerabil, doctorul avea o poziție remarcabilă în trib.

“Nivele scăzute de enzime se găsesc într-un număr de boli cronice.”

HEALTHVIEW: Ce dovezi există că oamenii suferă de o carenţă a enzimelor în hrană?

HOWELL: Există atât de multe dovezi că pot doar să rezum pe scurt o mică parte din ele. De-a lungul ultimilor 40 de ani am adunat mii de documente științifice pentru a-mi documenta teoriile.

Ca să începem cu începutul, fiinţele umane au cele mai mici nivele de enzime necesare digestiei amidonului în sângele lor dintre toate creaturile. De asemenea avem cel mai mare nivel al acestor enzime în urină, însemnând că acestea sunt folosite mult mai rapid.

Există o altă dovadă că aceste nivele scăzute de enzime nu se datorează unei particularităţi a speciei noastre. În schimb, ele se datorează marilor cantităţi de amidon gătit pe care le consumăm.

De asemenea, ştim că nivele de enzime scăzute sunt găsite într-un număr de afecţiuni cronice, precum alergiile, boli de piele, şi chiar boli serioase precum diabetul şi cancerul.

În plus, dovezi incriminatoare indică faptul că dietele bazate pe alimente gătite, fără enzime, contribuie la o supra mărire a glandei pituitare, care reglează celelalte glande. Mai mult decât atât, există cercetare care arată că aproape 100% dintre oamenii peste 50 de ani care mor din cauze accidentale au fost găsiţi având glande pituitare defecte.

Apoi, cred că lipsa de enzime din alimentaţie este cauza maturizării exagerate a copiilor şi adolescenţilor din ziua de azi. Este de asemenea o cauză importantă a supraponderalităţii (grăsimii) la mulţi copii şi adulţi.

Multe experimente pe animale au arătat că dietele lipsite de enzime produc o mult mai rapidă maturizare decât cea normală. Animalele ale căror diete sunt gătite au de asemenea o greutate mai mare decât omoloagele sale având diete crude.

O altă dovadă relaţionată este aceea ce fermierii folosesc cartofi gătiţi pentru a îngrăşa porcii pentru piaţă. Ei au aflat că porcii se îngraşă mai rapid cu cartofi gătiţi şi într-un mod mai economic decât cei hrăniţi cu cartofi cruzi.

Această dovadă arată marea diferenţă între caloriile alimentelor gătite şi cele ale alimentelor crude. Într-adevăr, din munca mea într-un sanatoriu cu mulţi ani înainte, am aflat că era imposibil ca oamenii să se îngraşe cu alimente crude, indiferent de consumul caloric.

Apropo, alt efect asociat cu carenţa de enzime din alimentaţie este acela că mărimea creierului scade. În plus, glanda tiroidă se supramăreşte, chiar şi în prezenţa unei cantităţi suficiente de iod. Acest lucru a fost arătat la un număr de specii. Desigur, nu poţi dovedi acest lucru pe oameni. Dovada, cu toate acestea, este foarte sugestivă.

HEALTHVIEW: Ce altceva ne mai puteţi spune despre acest subiect?

HOWELL: Apoi, consider că pancreasul uman este împovărat cu producţia de enzime mult în exces faţă de oricare altă creatură vie având o dietă constând în alimente crude. De fapt, proporţional cu greutatea corpului, pancreasul uman este mai mult decât dublu în greutate decât cel al unei vaci.

Fiinţele umane consumă în principal alimente gătite în timp ce vacile consumă iarbă crudă.

Apoi, există dovada că şobolanii care consumă o dietă constând în alimente gătite au un pancreas aproximativ de două ori mai greu decât şobolanii care consumă o dietă constând în alimente crude.

Mai mult decât atât, dovezi arată că pancreasul uman este unul dintre cele mai grele din regatul animal, când ajustezi după greutatea totală a corpului.

Această supra-mărire a pancreasului e la fel de periculoasă - probabil chiar mai mult aşa - decât o supra-mărire a inimii, glandei tiroide etc. Superproducţia de enzime este o adaptare patologică la o dietă constând în alimente fără enzime.

Pancreasul nu este singura parte a corpului care supra-secretă enzime când dieta constă în alimente gătite. În plus există glandele salivare umane care produc enzime la un nivel niciodată întâlnit la animalele sălbatice care consumă alimentele lor fireşti.
De fapt, anumite animale care consumă o dietă constând în alimente crude nu au deloc enzime în saliva lor. Vaca şi oaia produc torente de salivă fără enzime în ea.

Câinii, de exemplu, de asemenea nu secretă enzime în saliva lor când consumă o dietă constând în alimente crude. Cu toate acestea, dacă începi să le dai alimente gătite conţinând amidon, glandele lor salivare vor începe să producă enzime necesare digestiei amidonului nu mai târziu de 10 zile.

În plus, există mai multe dovezi că enzimele în salivă reprezintă o situație patologică ci nu una normală. Ca să începem cu începutul, enzimele salivare nu pot digera amidonul crud. Acest lucru l-am demonstrat în laborator.
Enzimele din salivă vor ataca o bucată de amidon numai când aceasta este gătită. Aşadar, vedem că organismul va canaliza puţin din capacitatea sa limitată de producţie a enzimelor în salivă numai dacă este nevoit.

Apropo, există puţină cercetare interesantă pe animale pe care am făcut-o în propriul laborator cu câţiva ani în urmă. Dacă doriţi, pot să o explic acum pentru cititorii dumneavoastră.

HEALTHVIEW: Da, vă rog explicaţi.

HOWELL: Am hrănit un grup de şobolani cu o dietă constând în alimente gătite şi un grup cu o dietă constând în alimente crude şi i-am lăsat să trăiască întreaga lor perioadă de viaţă pentru a vedea care grup va trai mai mult.

Primul grup a primit o combinaţie de carne crudă şi diverse legume crude şi grâne. Al doilea grup aceleaşi alimente fierte şi deci fără enzime. Am ţinut aceşti şobolani până ce au murit, perioadă ce a durat aproximativ trei ani.

Când experimentul s-a încheiat, rezultatele m-au surprins. S-a dovedit că nu exista o mare diferenţă între perioadele de viaţă ale celor două grupuri. Mai târziu am descoperit motivul.

S-a dovedit că şobolanii având o dietă constând în alimente gătite încă primeau enzime, dar dintr-o sursă neaşteptată. Ei îşi mâncaseră propriile fecale, care conţineau enzimele excretate din propriile organisme.

Toate fecalele, incluzând acelea ale fiinţelor umane, conţin enzimele pe care organismul le-a folosit. Şobolanii mei reciclaseră propriile lor enzime pentru a le folosi din nou. Şi de aceea au trăit la fel de mult ca şobolanii având o dietă constând în alimente crude.

Apropo, obiceiul de a mânca fecale este aproape universal printre animalele de laborator din ziua de astăzi. Deşi aceste animale primesc diete "ştiinţifice" conţinând toate vitaminele şi mineralele cunoscute, animalele în mod instinctiv ştiu că au nevoie de enzime. Datorită acestui lucru, ele îşi mănâncă propriile fecale.

De fapt, animalele având aceste diete ştiinţifice dezvoltă majoritatea bolilor cronice degenerative ale omului dacă li se permite să îşi trăiască întreaga perioadă de viaţă. Acest lucru arată că vitaminele şi mineralele singure nu sunt suficiente pentru sănătate.

“În timpul postului, enzimele corpului sunt libere să lucreze la repararea şi înlăturarea ţesuturilor bolnave.”

HEALTHVIEW: Cum ştiţi că oamenii vor beneficia în urma consumului adiţional de enzime?

HOWELL: Pentru mine cea mai impresionantă dovadă că oamenii au nevoie de enzime este cea ce se întâmplă ca rezultat al unui post terapeutic. Precum ştiţi, am petrecut câţiva ani într-un sanatoriu lucrând cu pacienţi prin diferite tipuri de post.

Când o persoană posteşte există o imediată oprire a producţiei de enzime digestive. Enzimele din salivă, sucul gastric şi sucul pancreatic se micşorează şi devin rare. În timpul postului, enzimele corpului sunt libere să lucreze la repararea şi înlăturarea ţesuturilor bolnave.

Oamenii civilizaţi consumă cantităţi atât de mari de alimente gătite că sistemele lor de enzime sunt păstrate ocupate cu digerarea hranei. Ca rezultat, organismul duce lipsă de enzimele necesare pentru a menţine ţesuturile sănătoase.

Majoritatea oamenilor care postesc trec printr-un proces numit criză de vindecare. Pacienţii pot să aibă greaţă, să vomite şi să aibă ameţeală. Ceea ce se întâmplă de fapt este că enzimele lucrează să schimbe structura nesănătoasă a organismului. Enzimele atacă ţesuturile patologice şi descompun substanţele nedigerate şi neprocesate; şi acestea apoi ajung să fie debarasate prin intestine, prin vomitat, sau prin piele.

HEALTHVIEW: Când oamenii primesc enzime din hrană, nu sunt acestea distruse de către acidul din stomac şi deci ajung să aibă puţină valoare sau deloc?

HOWELL: Nu e adevărat. Chiar dacă majoritatea nutriţioniştilor pretind că enzimele din hrană sunt distruse în stomac, ei omit două adevăruri importante.

Mai întâi, când consumi hrana, secreţia acidă este minimă pentru cel puţin treizeci de minute. Pe măsură ce hrana trece prin partea de jos a esofagului cade în partea de sus a stomacului. Aceasta este denumită secţiunea cardiacă, dat fiind că este mai aproape de inimă.

Restul stomacului rămâne plat şi închis în timp ce secţiunea cardiacă se deschide pentru a găzdui hrana. În perioada în care hrana stă în secțiunea superioară puţin acid sau enzime sunt secretate de către organism. Enzimele din hrana însăşi se mişcă din loc în loc digerând hrana. Cu cât mai mult din această auto-digestie are loc, cu atât mai puţină muncă trebuie să desfăşoare mai târziu organismul.

Când această perioadă între 30 şi 45 de minute este terminată, secţiunea inferioară a stomacului se deschide şi corpul începe să secrete acid şi enzime. Chiar şi în acest moment, enzimele din hrană nu sunt dezactivate până când nivelul de acid devine prohibitiv. Vedeţi dumneavoastră, enzimele din hrană pot tolera mediile chimice de mai multe ori acide decât neutre.

HEALTHVIEW: Au animalele şi ele o secţiune specială a stomacului unde hrana se auto-digeră?

HOWELL: În mod indiscutabil. De fapt, anumite creaturi au ceea ce eu numesc un stomac special pentru hrana cu enzime.

Există pliurile din zona obrajilor la maimuţe sau rozătoare, guşa multor specii de păsări, şi primul stomac al balenelor, delfinilor şi delfinilor bruni.

Când păsările, de exemplu, înghit seminţe sau grâne, aceste grâne stau în guşă pentru 8 până la 12 ore. În timp ce stau, ele absorb umezeală, se umflă şi încep să germineze. În timpul germinării, enzimele sunt formate şi ele realizează digestia seminţelor şi grânelor.

Balenele, delfinii şi delfinii bruni, au un prim stomac care nu secretă enzime. Balenele, de exemplu, înghit mari cantităţi de hrană fără să o mestece. Hrana pur şi simplu se descompune şi digeră singură. În carnea peştelui sau a altei vieţi marine pe care balena o mănâncă există o enzimă, numită catepsină, care descompune peştele odată ce acesta a murit. De fapt, această enzimă este prezentă în aproape toate creaturile.

După ce captura balenei s-a lichefiat trece printr-o mică gaură în al doilea stomac al balenei.

Îi lasă perplecşi pe oamenii de ştiinţă cum captura balenei poate să treacă prin acea mică gaură în cel de-al doilea stomac. Ei nu au habar că auto-digestia a fost la lucru.

“Legumele şi fructele nu sunt surse concentrate de enzime.”

HEALTHVIEW: Majoritatea - dacă nu toţi dintre noi, consumăm multe alimente gătite în fiecare zi. Putem noi compensa această pierdere de enzime consumând alimente crude pe lângă acestea?

HOWELL: Nu. Alimentele gătite cauzează o atât de mare secătuire a rezervei noastre de enzime că nu o poţi compensa mâncând alimente crude.

Ca adaos, legumele şi fructele nu sunt surse concentrate de enzime. Când are loc coacerea, enzimele sunt prezente datorită procesului de coacere. Cu toate acestea, odată ce procesul de coacere s-a terminat unele dintre enzime pleacă şi se întorc în tulpină şi seminţe.

De exemplu, când companiile vor să obţină enzime din papaia, un fruct tropical, acestea folosesc sucul unui papaia necopt. Papaia copt nu conţine o mare concentraţie de enzime.

HEALTHVIEW: Există anumite alimente în mod special bogate în enzime?

HOWELL: Bananele, fructele de avocado şi mango sunt surse bune. În general alimentele având un conţinut mai mare de calorii sunt mai bogate în enzime.

HEALTHVIEW: Recomandaţi toate alimentele crude ca surse de enzime?

HOWELL: Nu. Există anumite alimente, seminţele şi nucile, care conţin ceea ce se numesc inhibitori de enzime.

Aceşti inhibitori de enzime sunt prezenţi pentru protecţia seminţei. Natura nu vrea ca sămânţa să germineze prematur şi să îşi piardă viaţa. Vrea să fie sigură că sămânţa este prezentă în sol cu suficientă umezeală pentru a creşte şi a continua specia.

Aşadar, când consumi seminţe crude sau nuci crude, înghiţi inhibitori de enzime care vor neutraliza câteva din enzimele pe care organismul tău le produce. De fapt, consumarea alimentelor cu inhibitori de enzime cauzează o inflamare a pancreasului.

Toate nucile şi seminţele conţin aceşti inhibitori. Arahidele crude, de exemplu, conţin în mod special o cantitate mare. Germenele de grâu crud este de asemenea unul dintre cei mai răi agresori. În plus, toate tipurile de mazăre, fasole şi linte conţin câţiva inhibitori.

Cartofii. care sunt seminţe, au inhibitori de enzime. În ouă, care sunt de asemenea seminţe, inhibitorul este conţinut în special în albuş.

Ca o regulă generală, inhibitorii de enzime sunt ţinuţi captivi în porţiunile de sămânţă ale alimentului. Inhibitorii nu sunt prezenţi în porţiunile cărnoase ale fructelor sau în frunzele şi tulpinile legumelor.

Există două căi de a distruge inhibitorii de enzime. Prima este gătitul, totuşi, aceasta distruge şi enzimele. A doua cale, care este preferabilă, este înmugurirea. Aceasta distruge inhibitorii de enzime şi de asemenea creşte conţinutul de enzime de la un factor de 3 la 6.

Anumite alimente, precum soia, trebuie să fie în mod special bine încălzite pentru a distruge inhibitorii. De exemplu, multe din făinurile şi pulberile de soia de pe piaţă nu au fost încălzite destul pentru a distruge inhibitorii.

Există o altă cale de a neutraliza inhibitorii de enzime, dar vom ajunge la ea în câteva momente.

HEALTHVIEW: Aţi spus că nu este posibil să opreşti secătuirea de enzime provocată de alimentele gătite doar prin consumarea altor alimente crude. Ce pot face atunci oamenii?

HOWELL: Singura soluţie este să cumpere capsule cu enzime concentrate din plante.

Capsulele ar trebui să fie deschise şi presărate pe mâncare sau mestecate la masă. Astfel, enzimele pot merge să acţioneze imediat. Apropo, luarea de extra enzime este a treia cale de a neutraliza inhibitorii de enzime în seminţele şi nucile neînmugurite.
Enzimele concentrate din plante sau enzimele ciupercă sunt mai bune pentru predigestia hranei decât tabletele cu enzime pancreatice. Asta deoarece enzimele din plante pot lucra în aciditatea stomacului, în timp ce enzimele pancreatice lucrează cel mai bine numai în alcalinitatea intestinului subţire.

Dacă tableta de enzime are un înveliş enteric, atunci nu este potrivită, deoarce se va elibera numai după ce a trecut în stomac. În acel moment este prea târziu pentru predigestia hranei. Organismul şi-a folosit deja propriile enzime pentru a digera hrana.

“Vedem că dietele fără enzime duc la reducerea cu 30 la sută a perioadei de viaţă la animale.”

HEALTHVIEW: Vor beneficia oamenii din luarea enzimelor, chiar dacă nu au probleme cu digestia sau dacă mănâncă în special alimente crude?

HOWELL: Probabil că vor beneficia. Organismele noastre folosesc enzimele în atâtea moduri că merită să îţi menţii banca de enzime, indiferent de ceea ce mănânci.

De exemplu, enzimele sunt folosite mai rapid în timpul anumitor boli, în timpul unei vremi extrem de calde sau reci, şi în timpul unui exerciţiu extenuant.

De asemenea, ţine minte că orice enzime care sunt luate nu sunt irosite deoarece ele se adaugă la piscina de enzime a organismului tău.

În plus, pe măsură ce trecem de floarea vârstei, cantitatea de enzime din organismele noastre şi cea excretată în transpiraţia şi urina noastră continuă să scadă până ce murim. De fapt, nivelele scăzute de enzime sunt asociate cu vârsta înaintată şi boala cronică.

Până acum, nu există multe dovezi solide că luarea de enzime suplimentare va extinde durata de viaţă. Oricum, ştim într-adevăr că şobolanii de laborator care consumă destule alimente crude vor trăi aproximativ trei ani. Şobolanii care consumă alimente fără enzime vor trăi numai doi ani. Astfel, vedem că dietele fără enzime cauzează o reducere cu 30 % a duratei de viaţă.

Dacă acest lucru rămâne adevăr pentru fiinţele umane, ar putea însemna că oamenii ar putea să-şi extindă durata de viaţă cu 20 sau mai mulţi ani - doar prin menţinerea nivelelor potrivite de enzime.

Mai multe despre Dr Howell

Dr Howell a fost un pionier în domeniul său. El a fost primul cercetător care a recunoscut şi conturat importanţa enzimelor în alimentaţie pentru nutriţia fiinţelor umane. El a scris Rolul enzimelor din alimentaţie în digestie şi metabolism în 1946. I-a luat mai mult de 20 de ani pentru a termina Nutriţia enzimei, care este o versiune prescurtată. Lucrarea originală are aproximativ 700 de pagini şi circa 160.000 de cuvinte şi conţine 695 materiale de referinţă la literatura ştiinţifică a lumii precum şi 47 de tabele. Conţine materialul de referinţă şi materialele sursă privind teoriile doctorului Howell legate de enzime, pe care el l-a numit Conceptul de enzimă în alimentaţie. Cartea analizează literatura ştiinţifică în 1973.

 Post subject: Re: Teoria enzimelor
PostPosted: Fri Dec 10, 2010 6:52 pm 
User avatar

Joined: Thu Jul 15, 2010 9:38 pm
Posts: 188
multumesc de traducere, foarte interesant articolul.


"Voi trece prin lumea asta o singura data. Orice bine pe care-l pot face sau orice act de bunatate pe care pot sa-l arat fata de vreo creatura umana, trebuie sa-l fac acuma"

 Post subject: Re: Teoria enzimelor
PostPosted: Sat Dec 11, 2010 1:37 pm 
User avatar

Joined: Tue Oct 12, 2010 3:33 pm
Posts: 282
blackdark wrote:
multumesc de traducere, foarte interesant articolul.

Cu plăcere blackdark. Sper să fie cât mai util tuturor care îl vor citi.

 Post subject: Re: Teoria enzimelor
PostPosted: Wed Jan 19, 2011 10:01 pm 

Joined: Sat Nov 20, 2010 11:18 pm
Posts: 285
Mi s-a parut si mie interesant articolul, insa niste chestii mi-s putin neclare asa ca rog cunoscatorii sa ma lumineze. Tipul spune si chiar repeta ca fructele si legumele nu contin suficiente enzime, deci ce sa inteleg de aici? Ca degeaba le mai mincam, sau se referea la cazul celor care maninca predominant mincare gatita (ca nu rezolva dezechilibrul introducind SI fructe /legume crude)?
Sau era vorba ca, desi in vegetale nu sunt multe enzime, totusi consumindu-le, salvam din rezerva organismului -pancreasul nemaifiind obligat sa doneze din cele proprii atunci cind este vorba de o alimentatie cruda? Luminati-ma si pe mine ca tocmai recent am avut o discutie cu o amica al carei frate este medic si care sustinea exact timpenia de care aminteste si Howell, anume ca enzimele sunt distruse de acidul din stomac, asa ca n-are nici un sens sa ne mai batem capul cu asta!
Iar daca acum citeste si faza ca oricum degeaba mincam fructe si legume (ca i-am trimis articolul..), ma face k.o. cu argumente de-alea savante pe care le intelege doar el singur :)

 Post subject: Re: Teoria enzimelor
PostPosted: Sat Mar 12, 2011 5:40 pm 

Joined: Fri Mar 11, 2011 10:15 pm
Posts: 6
multumim pentru informatii :)

Display posts from previous:  Sort by  
Post new topic Reply to topic  [ 18 posts ]  Go to page 1, 2  Next

Who is online

Users browsing this forum: No registered users and 1 guest

You cannot post new topics in this forum
You cannot reply to topics in this forum
You cannot edit your posts in this forum
You cannot delete your posts in this forum
You cannot post attachments in this forum

Search for:
Jump to: